Din jurnal.[2]

Ca vrei, ca nu vrei, ma ai. Am fost si deci trebuie sa raman in istoria petalelor strivite sub pasii tai marunti. Nu am sa inteleg niciodata de ce iti placea sa rotesti pe degete petalele strivite sub pasii grabiti ale altora. Le netezeai, le mangaiai, dupa care alegeai doua-trei iar restul iti mangaiau talpile.
Mereu faceai asta in diminetile caldute de toamna. O faceai pentru ca iti placea sau pentru ca aveai nevoie? Daca printre noi se afla vreo una mai breaza, o luai si ti-o puneai dupa ureche, zambind apoi strangareste catre cel ce se uita la tine de pe banca. Nu inteleg ce iti spunea, dar mereu radiai apoi.

Lucrurile astea apartin copilariei, si chiar de tatal timp la fel nu-ti mai acorda, el te iubeste inca copila, mai mult ca ieri si mai putin ca maine.

[Cu drag, Tufa de trandafiri roz din spatele gradinii]