..prost cu increderea


247926_226386054154604_1409603177_n

 

 

 

Pe o scara de la 1 la 10 nu ajung nici pana la 2, cand e vorba de increderea in capacitatea celorlalti de a rezolva ceva mai bine ca mine; nu ajung la 2 nici daca ma impinge cineva pe scara. Si asta e o problema grava. Cum mi-am dat seama de asa ceva?

Ma plimb de vreo cateva saptamani pe aceeasi strada principala plina de autobuze rosii si oameni imbracati in negru; trec mereu prin fata aceleiasi papetarii. Are mereu afara un stand cu jurnale si carnetele care de care mai colorate, mai frumoase. Mi-am cumparat vreo 4 si le-am tinut pentru cand „o sa ma fac mai mare si voi avea nevoie”. Cred ca sunt destul de mare sa am propriul meu caietel in care sa notez tot ce e mai important; mai ales ca am sute de mii de liste, nr de telefon, adrese, retete, filme de vazut si carti de citit, toate notate de alte sute de mii de bucatele de hartie.

Zis si facut. Sa scriu zic. Am stat vreo 10 minute cu pixul in mana; pur si simplu imi era frica sa mazgalesc prima foaie. Am inceput sa imi notez tot ce trebuie ( inclusiv listele pentru nunta, numerele din telefon, toate lucrurile de facut) si am realizat ca intr-o saptamana am umplut jumatate de agenda. Aveam nevoie sa imi organizez timpul.

Mi-e frica sa tin un jurnal. Acasa imi era frica; ma temeam sa nu il citeasca cineva. Aici…nu stie nimeni romana, nu imi intra nimeni in camera..si tot nu o fac. Am vreo 20 de pagini scrise, am incercat sa le citesc si am capatat o senzatie asemenatoarea celei pe care o ai cand nu duci lipsa de adrenalina. Mi-e frica sa ma citesc. La fel si cand imi citesc propriile postari, de acum un an de exemplu. Ma sperie propriile ganduri, sentimente ce le-am avut. Am o memorie foarte buna si tin minte exact de ce am scris ce am scris. Unele postari sunt scrise cu gandul la o anume persoana sau o anume stare de spirit, pe care evident doar eu le stiu. Recitind, retraiesc momentul dar intr-un mod diferit. Asta doare intr-un fel si poate de asta prefer sa nu imi aduc aminte nimic din povestile respective, pentru ca se deruleaza toooot filmul in mintea mea. Indiferent daca e fericit sau nu, filmul imi da emotii. Poate fi despre o banala ceasca de cafea, despre o pisica, o dragoste, o prietena foarta buna; ma inrosesc si am fluturi in stomac.

Nu am incredere in mine; cum as putea avea in ceilalti.

In momentul prezent, mereu am fost sigura pe mine. Oricand, oriunde.Insa odata trecut momentul, ma sperie decizia luata sau actiunea facuta. „Bine ca am facut-o deja, nu as putea sa o fac acum.” Nu regret nimic si in ciuda fricii mele, mereu iau decizia corecta.

Mi-as fi dorit sa am un jurnal…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s