Cumpar timp. Vinde cineva?


timp

 

 

M-am gandit sa ma reapuc de scris. Acum 3 ani sa scriu aici pe blog era..revigorant. Veneam de la munca/facultate si aruncam hainele si geanta pe pat si incepeam sa scriu. Probabil ieseam afara mai pe seara sa ma vad cu prietenii. Abia asteptam dupa amiezile in Geenie si week-endurile in Daily. Strecuram printre jobul de barman si zbantuielile cu prietenii si cate o foaie de curs. Si viata era…beton. Sa nu mai zic ca abia il cunoscusem pe actualul meu sot. Era o nebunie viata mea; ma indragostisem si e un sentiment de care inca ma bucur zilnic.

Stau de un sfert de ora si ma gandesc ce sa scriu. „Orice” ar spune unii.

Cred ca am ajuns in punctul in care munca si problemele personale imi ocupa atat de mult timp incat simplele 5 minute la geamul de la bucatarie in timp ce am pe foc sosul pentru paste mi se par…fantastice. Sa nu fiu inteleasa gresit.. m-as plictisi daca as avea timp personal mai mult de 2 zile. Imi place prea mult sa muncesc. As munci mai mult daca as putea. Pentru mine duminica dupa ora 15.00 e un calvar. Ma plictisesc. Nu pot munci, nu pot face curat si acum ca e primavara.. PLOUA frate!Ploua mereu. Cam asta stie primavara sa faca; sa PLOUA!

Doar ca as vrea sa am mai mult timp intr-o singura zi, nu adunat tot la un loc o data pe saptamana.Una din zile si anume duminica, e degeaba. Nu pot face nimic.

As vrea sa fac ziua mai lunga, sa am timp pentru tot; as vrea de asemenea sa am parintii tineri sau sa ii am pe amandoi. As vrea sa  ma las si de ciocolata daca s-ar putea dar..asta e un fel de :as vrea si un borcan plin cu unicorni.

Simt ca am multe responsabilitati, ma simt coplesita de situatiile noi in care ma aflu si ma sperie faptul ca nu mai trebuie sa intreb pe nimeni ce e de facut si deciziile trebuie sa le iau eu. Si trebuie mereu sa fie cele mai bune. Imi vajaie capul si imi doresc liniste.  …hm, liniste. Inainte tanjeam dupa zgomot, aglomeratie.

Nu vreau sa sune ca si cand m-as plange dar mi-e dor de copilarie; mi-e mai dor pe zi ce trece.

Cred ca e momentul sa recunosc ca nu mai sunt nici adolescenta, nici tanara, nici domnisoara; oficial fac parte din categoria femeilor cu responsabilitati si lipsa de timp. Acum..pentru ca nu stiu cum merge povestea mai departe: treaba asta se schimba sau din momentul asta lipsa de timp e constanta?

Anunțuri

Un gând despre &8222;Cumpar timp. Vinde cineva?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s