Astia mici


Surorile si fratii mai mici ale altora sunt o minunatia. Ai tai numai tu stii ce le poate mintea.

De cand exista, sora-mea a fost „draguuuuta”. Pentru ca e tipul ala blond cu pielea alba .. si peste toate e mai mai mica. Mi-am dat seama ca al fel fac si eu cu fratii altora. Mi se par cuminti, ascultatori,respectuosi. Mi se par o minunatie. Ma miram cum de ceilalti pot si sora-mea e asa de… altfel.
Ei bine am rezolvat misterul.NU SUNT ALTFEL. Doar ca sunt in public si vor sa isi saboteze fratii mai mari, desfiintandu-le parerile in fata altora. Sunt tot alintati si rasfatati.

Eu mereu a trebuit sa o supraveghez pentru ca a fost si e in continuare ceea ce se numeste un copil problema. Si eu am fost la fel, pe mine ma supraveghea mama. Tin minte si acum cum am avut grija sa o fac de ras in fata tuturor de atatea ori. Prima data, eram la grupa pregatitoare si era Craciunul, era serbarea de Craciun de fapt. Primisem printre altele, fructe. Imi placeau ca si acum, bananele. De fata cu toata sala, am zis frumos in microfon : „Ce ma bucur ca am primit banane.. nu am mancat in viata mea, mama nu imi da.” Si bananele se stricau acasa in fructiera..
La fel i-am facut si cu un covrig, in parc, intr-o toamna.
oof…

little sisters

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s