Ca`n povesti


Sunt dati cand imi doresc tare de tot sa nu stiu dinainte ce o sa se intample. Incep sa cred ca telenovele la care se uita bunica nu erau inventii. Compromisuri si sacrifiicii.. la ordinea zilei. Si nu ma refer la mine strict ci la toata lumea, in general.
Nu de asta imi e urat, ci de faptul ca „trebuie” sa le fac. Pentru ca daca nu.. se intampla lucrurile altfel decat as vrea. Banii nu aduc fericirea, asta e sigur. Dar fac lumea sa se invarta. O facultate facuta doar ca sa apara pe CV, locuri de munca schimbate unul dupa altul, oboseala adunata, discutii acasa, oameni tristi pe strazi si mai triste, parinti ingrijorati de viitorul copiilor, copii ingrijorati de grija parintilor. Lume bolnava.
Multumesc Domnului ca nu e cazul meu, dar mi-e tare dor sa vad lume vesela si nu vesnicele cuvinte „nu am bani”. Le aud peste tot..pe strada, la munca, in autobuz, cand dorm, la radio, la TV, le citesc in mii de articole de pe net. Situatia ar fi poate putin mai roz daca oamenii ar sti sa zambeasca si sa se bucure de lucrurile care nu cer bani, lucruri care neintamplator sunt si cele mai importante.

Lumea e bolnava; sau tara e bolnava; poate e de la vreme.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ca`n povesti&8221;

  1. zicea cineva… si nu oricine… ca… mai intai trebuie sa traiesti ca si cum ai avea bani… si apoi banii vor veni… ( John Maxwell, vorbea la o conferinta de Multi-level marketing )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s