„Nu mai pot”


Replica imi trezeste amintiri neplacute, insa dincolo de asta, ma gandesc ce efect are asupra psihicului, expresia de mai sus in mod repetat.

Mi-a devenit cu adevarat antipatica dupa ce o persoana foarte apropiata a repetat`o (si nu glumesc) in mod exagerarat, non-stop, 12 ore. Singurele pauze, au fost alea in care lua inghitituri mici de apa. Cand intr-un final am reusit sa o conving sa nu mai vorbeasca, caci ragusise, situatia s-a ameliorat, dupa vreo 4 ore.  In cazul meu, persoana se simtea extraordinar de rau.

Acum.. sa-ti zici intr-una ca nu mai poti, nu cred ca este o varianta tocmai ok pentru a trece cu bine de un obstacol. Luand cazul in care vrei sa faci ceva mare, sa ajungi intr`un punct, sa implinesti ceva, e bine sa fii realist, sa fii constient de propriile valori fara a cauta sa inventezi unele pe care nu le ai si in acelasi timp sa descoperi unele noi. Pe mine personal sa-mi aduc aminte ca nu mai pot ( a se citi nu mai vreau sa pot) sa fac X lucru, mai tare ma deprima si ma face sa-mi pun intrebari cu modul in care am ajuns in respectiva situatie. Un alt lucru rau! E bine sa cunosti cauza, dar e bine sa te concentrezi pe efect si solutie. Cum ai ajuns ai ajuns, ai sa te gandesti dupa, ca sa nu mai ajungi inca o data in postura respectiva. Dar cum o rezolvi?

O alta persoana draga mie, zice ca limitele sunt mult dincolo de fizic ( si aceste sunt foarte foarte mari, dar e alta teorie si nu o insir acum), spre psihic. In mod clar sunt de acord cu asta.

Cand.. nu mai puteti, ce faceti? E exclusa varinta in care luati o pauza. Nu aveti cum.

 


Anunțuri

19 gânduri despre &8222;„Nu mai pot”&8221;

  1. Cand ajung sa zic ca „nu mai pot” obsesiv,de mult ori inseamna ca din punctul ala ceva schimb,fie ca e observabil imediat,sau mai tarziu. A nu se intelege ca imi propun sa fac lucrul ala,pentru ca de multe ori sunt cam la nivel cu solul atunci ca zic ca nu mai pot,pur si simplu e un automecanism.
    Deci nu pot spune anume ce fac cand ajung in situatia aia,doar ca plang,ma consum mult,ma deprim si inevitabil dupa o perioada observ ca ceva s-a schimbat :-??. Partea rea e ca pana in punctul ala,ajung cam praf 😐

  2. O intrebare buna.
    De-alungul vremii am invatat ca psihicul rezolva cam 85% din toate problemele. In mod indirect, desigur. Cu cat avem psihicul mai „relaxat” cu atat putem gandi mai limpede. Pentru asta trebuie sa-l incurajam. 🙂
    Cand pur si simplu nu mai pot? Mda, am trecut prin situatii de genul acesta. In prima faza am tendinta sa clachez. Dar in urmatoarea secunda imi revin subit. Ma retrag, fumez o tigara si imi repet ca va fi bine, nu las nimic sa ma doboare. Am o singura viata si nu ma las controlata, eu o controlez pe ea. Sunt doar incercari peste care voi trece. Daca viata ma ia la misto, nu stie cu cine se pune. Si functioneaza, sa stii. O atitudine pozitiva este miraculoasa.

    P.s iti multumesc pentru faptul ca m-ai trecut in blogroll, acelasi lucru l-am facut si eu. 🙂

    • Mersi frumos. Da, te`am adaugat pentru ca imi place tare cum scrii, insa nu obisnuiesc sa cer acelasi lucru, deci ma bucur si mai tare pentru gestul tau. :D:D:D

      Da, e bine sa gandesti pozitiv si sa faci haz de necaz atunci cand viata crede ca altceva mai bun de facut n`are decat sa se ia de bieti oameni. Iar psihicul.. ei bine, da! face minuni.

  3. Frumos post.
    Eu una, cand simt ca, chiar nu mai pot, o dau in depresii. Imi acord un timp bun, sa plang, sa mor de nervi, sa-mi revin.. Apoi dorm. Risc. Ori ma trezesc ok, ori sunt trist, dar nu distrusa:P

    • Mersi frumos!
      Uneori somnul rezolva multe probleme, ca doar nu degeaba e vorba aia „lucrurile par mai bune dimineata, dupa un somn bun”, caci noaptea e sfatuitor bun. Iar depresiile.. ei bine, sper sa aiba rezolvare. Ca motive, slava Domnului, se gasesc.

  4. Cauti ceva , orice lucru din jurul tau de care esti mandru ca l-ai realizat. Apoi, nu e greu lucru sa intelegi ca daca atunci ai reusit, vei putea si alta data. acum si oricand.Dezamagirile pot fi mai mari, pot fi de alta natura, insa lucrurile rele trec daca nu te agati de ele. Ne-am obisnuit sa nu mai acordam prea mare importanta cliseelor precum „o sa fie bine, viata e scurta, dupa ploaie..” si toate astea; iar asta este un lucru rau.Ne lamentam…ne limitam

    • Da, asa e. E bine sa iti aduci aminte de faptul ca de fiecare data cand ai muncit, ai reusit. Pe de alta parte, uneori e bine sa-ti aduci aminte ca daca munceai mai mult putin, ai fi reusit; ca acum ar fi bine sa depasesti „putinul” ala.

  5. Intotdeauna exista o cale de iesire „ascunsa”, nevazuta. Dar in general, rezistam cu stoicism, de parca am fi SM. Daca mai si gasesti partea pozitiva din acel lucru negativ, scapi mai usor (dupa se va numi tic nervos =)) ).

    • exista mereu o cale de iesire, insa nu cred ca asta isi doreste toata lumea. Uneori te zbati si suferi pentru ca.. ei bine pentru ca vrei sa intri undeva; intr`o lume noua, cerc nou. Si na, e mai greu la inceput.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s