Sindromul „de maine” sau „de luni”


De cate ori am zis eu „de maine”, sa fiu eu sanatoasa. Am zis fiind convinsa ca..n-am sa fac sigur sau pentru ca`mi era foarte lene.
Defect sau obicei prost?
Stau intinsa in pat si-mi zice mama de exemplu, sa ma duc sa iau niste lapte. Primele cuvinte sunt acestea „imediat, stai putin”. De ce sa stea? Oricum nu fac nimic. Oricum ma plictiseam groaznic.

De luni…fac bucati cartea, invat tot, scheme si ecuatii, teorie si demonstratii. De luni… da` sa vezi! Luni apare ceva si se face marti. De marti pana sambata zic „de maine” si duminica zic iar „de luni”. E ciclu complet, perfect, nu da rateu.

„Vorbim maine”. Da` de ce? Ca sa te gandesti toata seara cum sa asezi cuvintele intr`un mod cat mai placut? Sau sa mai dai o sansa unei actiuni ce nu a putut fi rezolvata. Nimic nu merge mai bine, daca nu rezolvi problema. Nu domnule, vorbim acum. Vreau sa stiu ce gandesti, cum reactionezi la stres.

„O lasam pe altadata”. Altadata, ca acum sunt prea slaba sa recunosc ca nu stiu ce sa fac.
„Cum spui tu”, „daca asa crezi tu ca e mai bine”…etc
Clisee. Si cel pe care il detest din tot sufletul.. „O sa fie bine”.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Sindromul „de maine” sau „de luni”&8221;

  1. Asta e dintotdeauna și pentru totdeauna :)) E ca și cu țintele puse de revelion. Anul ăsta fac asta. La sfârșitul anului minune dacă mai ți minte ce ți-ai propus :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s