Asta mică e o pacoste



Ăştia mici sunt atat de dulci când sunt mici mici. Fetiţele cu bucle sau cu parul prins in doua codiţe si breton si băieţeii la cămăşuţă şi o şapcă.. adorabili sunt. Au pielea fină şi rozalie, sunt îngeraşi.
Cresc însă. Am una în casă. Îi place tot ce am eu, pentru simplul fapt că e al meu. Şi mă iubeşte mai mult decât mi’aş putea imagina, sentimenul e reciproc.
Mă bucur ca mama mi’a făcut o surioară. Cand eram mică credeam că e păpuşa mea.
Acum, păpuşa mea de altădată taie perdele şi mă lasă fără oja, încălţăminte, glumiţe de păr, genţi & co.
Doar nu vreau să o las să se ducă îmbracată ca restul, vreu să fie diferită. Vreau nu? Nu contează ce zic eu, ea ştie ce ar vrea să audă.
Şi şi’o ia în freză, vine pâş pâş, se pune pe pat şi aud un plânset de şoricel. Mereu ştie că am dreptate, dar ştie că dacă nu insist e pentru că vreau să o las să vadă singură.
Mă bucur că am o soră. Orice ar fi, ştiu că nu’s singură. Nu’i nevoie să vorbesc pentru a fi înţeleasă. Mă ia in braţe, cu mâinile ei mici şi mă pupă.
Dacă ai o soră, nu eşti singur niciodată.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Asta mică e o pacoste&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s