Jurnalul anilor lipsă -7.Ştii că mă iubeşti


Franţa..Paris, oraşul dragostei. Nu am plecat cu gândul să-mi refac viaţa, însă acum am început să cred că vreau. Răzvan e un dobitoc. Eu sunt o proastă. Miruna e o prefăcută. Suntem 3 imbecili. Eu îl iubesc pe el, el pe ea şi ea e îndrăgostită de fraierul de Alex. Oameni ciudaţi.

Tudor, fratele meu, nu stă nici la vilă, nici în cine ştie ce apartament. E artist, pictează, are un apartament modest undeva nici prin centru, nici la periferie. Nu are nici foarte mulţi bani, nici deloc. Şi surpriză, nici nu ştia că vin.
Iau taxiul, mă lasă la adresa scrisă pe o foaie de 5 ani vechime, o foaie veche, mototolită, pe care este imprimată cerneala stiloului lui Tudor alături de doua pete mari de vopsea. Cobor, îmi fac curaj, urc, bat la uşă.

Tout de suit..
Emoţii, emoţii emoţii..deschie uşa şi nici n-a apucat sa am vadă că i-am sărit in brate.
-Tudooor, ce dor mi-a fost de tineeee
-Casi?Zuză mică, aici?Ce cauţi aici? şi m-a acoperit cu pupături şi îmbrăţisări.
A fost o zi de vis. Am luat d’ale patiseriei, o sticlă de vin şi am vorbit într-una. Apartamentul era plin de cârpe pline cu vopsea, culori, tablouri terminate sau nu, pensule şi alte lucruri necesare lui. Eram fascinată, mă simţeam ca acasă. Şi cum nimic nu e perfect, a urmat magica întrebare:
– Răzvan, când vine? Ca să stiu unde..Ce ai?De ce plângi?
– Răzvan nu vine, stă cu Miruna. S-a terminat.
– Alta? Cu cine s-a mai încurcat, de a ajuns să se plângă Mirunei?
Miruna..febleţea lui Tudor. O adora pe fata asta. Are nu ştiu câte tablouri, fotografii de ale ei
– Nu cunoşti. Tudor, mă duc să mă culc. Vorbim mâine. Mi-ai lipsit. Pot să stau puţin la calculator?
– Sigur, normal, doar tu l-ai trimis.
Zâmbesc amar şi îl sărut pe obraz. Mi-a lipsit.
Intru pe mail şi văd 2 mail-uri de la Răzvan. Primul trimis conţinea multe explicaţii, am considerat că e inutil să le citesc. Al doilea cu rugămintea să mă întorc la el, să-i răspund la mesaje, pentru că ‘ştii că mă iubeşti’.
Ei bine.. nu ştiu. Nici nu vreau să aflu. Afară plouă încet. Mi-am pus şosete flauşate, o bluză groasă de-a lui Tudor şi stau în pătură, gânduindu-mă…Cum poţi iubi ceea ce deteşti?

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Jurnalul anilor lipsă -7.Ştii că mă iubeşti&8221;

  1. @ANM: ai ajuns in Paris???? super! sper sa iti fie bine!
    poti sa iubesti si sa detesti, in acelasi timp? DAAAAA! dar va trebui sa faci o alegere…optez (am optat, de fapt si eu) pentru varainta a doua!

    PS: chiar daca esti in Paris acum, sper sa intri mai des pe aici. suntem atat de aproape!

  2. Pingback: Jurnalul anilor lipsă -7.Ştii că mă iubeşti - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s