Am greşit şi-mi pare rău


Dacă aş putea, m-aş reinventa. Într-un fel sau altul, se pare că toate se plătesc pe lumea asta. Probabil ca fiecare în partea lui a făcut lucruri ce nu le poate iarta. E mai grav când uiţi că le-ai făcut.

Am găsit la Shadow un articol despre memorie involuntară. Şi..involuntar am ajuns cu mintea în altă parte. Apoi mi`am adus aminte de postul lui Andrei şi de răspunsul lui la comentariul meu.

‘Stiu ca vorbele mele nu vindeca ci amplifica durerea, dar daca înca trezesc sentimente ascunse înseamna ca ranile din suflet înca nu s-au vindecat.’

Şi da, nu ştiu cât de vindecate sunt rănile mele, dar m-am săturat să tot găsesc monede ale timpului. Şi nu mă refer la iubiri apuse – pentru că n-am iubit niciodată pe altcineva înafară de sora mea, ci doar m-am ataşat- ci mă refer la acţiuni făcute şi pentru care ‘plătesc’ acum. Am greşit mult şi am descoperit că ai mei nici acum nu m-au iertat. Şi au trecut vreo 5 ani. Eu m-am schimbat, m-am indreptat, dar se pare că gustul amar a rămas. Pentru orice lucru greşit, sunt prima suspectă. Se dovedeşte mereu că s-au înşelat şi totuşi..

Dacă m-aş reinventa aş avea mai multă încredere în mine, aş zâmbi mai des şi nu aş mai fi jucat teatru atât de des în copilărie.Aş fi mai scundă, aş fi brunetă, aş fi mai ambiţioasă decât sunt deja. Aş fi mai grijulie, aş spune mai des ‘te iubesc’ fără să aştept replica înapoi, aş iubi necondiţionat mereu şi nu doar după 18 ani.Aş fi aşteptat mai mult, aş fi pus şi eu condiţii, nu doar le-aş fi acceptat. Nu m-aş fi ataşat atât de repede de oameni. Aş fi fost curajoasă, aş fi tunat în stânga şi dreapta când eram neîndreptăţită, nu aş mai fi acoperit pe toată lumea, n-aş mai fi fost atât de proastă uneori. Mi-aş fi susţinut părerile mereu, pentru că am avut dreptate de cele mai multe ori. De ce am făcut toate acestea de doar un an? Şi nu..nu regret nimic din toate acestea, pentru că m-au făcut cine sunt. Dar totuşi când dau peste ceva ce mă duce involuntar cu gândul ‘acolo undeva’ îmi vine să plâng. Nu fac asta pentru că plâng rar, chiar şi dacă sunt singură. Ardoarea lacrimilor pe obrajii reci, buzele uscate, gâtul arzând a arşiţă, tremuratul din adâncul sufletului,ochii fierbinţi şi ţiuitul urechilor nu sunt parte din viaţa mea. Şi mă consider laşă din cauza asta. Mi se par curajoşi oamenii care se exteriorizează şi îşi varsă năduful prin lacrimi. Eu nu mă suport plângând. Nu mă suport tristă.

Cred ca realizarea lucrurilor de genul acesta ne fac să conştientizăm că suntem oameni. Acum sunt tot ce vreau să fiu, dar acum am 21. Greşelile sunt făcute. M-am reinventat pe temeliile greşelilor neiertate de cei dragi. Cât de grav poate să fie şi cât de tare poate fi un om zdruncinat de lucrurile acestea..

Cât de tare îţi poate fi zdruncinat echilibrul abia găsit?Ce faci când eşti fericit pe toate planurile şi într-o secundă totul cade?

Melodia zilei: Fugees (refugee camp) – killing me softly

Recomand ca şi film:

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Am greşit şi-mi pare rău&8221;

  1. Spui ca nu-ti place sa fii trista, dar din postul tau numai suferinta si tristetea razbate. Intr-adevar nicio greseala si nimic facut foarte bine nu trebuie uitat. Este parte din existenta noastra si din persoana noastra.
    Echilibrul unui om se poate zdruncina foarte repede si cred ca depinde de fiecare sa-l regaseasca intr-un timp cat mai scurt, sa nu astepte sa se complaca in starea creata. Daca vrei sa continui in maniera in care consideri ca te-ai regasit de ce sa dai inapoi? Cateodata raman „cadavre” in urma, dar nu conteaza. Daca este ce-ti doresti ce te retine sa nu keep going? Si daca esti fericit si universul tau explodeaza…, zicea Eminescu ceva: „cand valuri afla un mormant,/ rasar in urma valuri”.

    • nu`mi place sa fiu trista si de asta ma socheaza starea asta. n`am mai avut`o demult si e un fel de vechi ‘nou’ pentru mine. si da.. am sa fac ce va fi necesar sa`mi fie bine. dar e ciudat sao iei de la capat.

  2. Din nefericire trecutul este făcut…la trecut şi tot ce am fost/făcut/gândit până acum o secundă este la trecut deci nu mai putem schimba nimic. Nu trebuie să te amărăşti de fiecare dată când îţi aminteşti de greşelile din anii din urmă, trebuie să existe un mod prin care să înveţi să le accepţi. Eşti foarte tânără iar când le-ai făcut erai şi mai tânără, e de înţeles să greşeşti când nu ai experienţă. Ai timp să repari toate greşelile şi de ce nu, să le accepţi, altfel nu vei îţi vei putea stabili un echilibru. Ai să vezi că va fi bine 🙂
    Da! Filmul merită văzut. L-am văzut şi eu 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s