Jurnalul anilor lipsă – 4.Când cuvintele produc sentimente


Stăteam cu creionul cu mină şi foile în faţă şi nu’mi puteam aşeza ideile pentru proiect. Îmi rulau idei idei idei în cap.

Nu. Nu e bine ce fac. Ştiu asta. Miru ştie şi ea. Toată lumea ştie, mai puţin Răzvan. El este convins că dragostea, dacă nu e cu năbădăi, nu e dragoste. M-a înşelat şi eu l’am iertat. A promis că nu va mai face, dar sunt conştientă că de fapt, se minte singur.
Oare îl mai iubesc sau e doar obişnuinţă? Dacă e cu mine, mă simt murdară, pătată, târâtă prin toate cearşafurile, culcată cu toţi bărbaţii cu care s’au culcat toate femeile lui, călcată în picioare.
Dacă nu e cu mine, m’aş înjosi până la ultima picătură numai să’i aud vocea. Aş prefera să’l văd cu alta zilnic, decât să nu’l văd deloc.
Nu’i suport atingerea, cu toate că tânjesc după ea.
…şi totuşi, îl iubesc sau iubesc amintirile? Să’i mai dau o şansă? Oooof Casandra, ce ţi’a trebuit să te legi la cap fără să te doară.
Dar gata, e ultima dată când se întâmpla aşa ceva. La urma urmei… şi Miru crede că mai bine ne despărţim. Acum 2 zile vroiam să nu’i port pică, azi a ţinut morţiş să’i dau papucii. Aaaa.. gata! Destul..

– Ia zi, ne vedem cu ‘alde Alex azi?
– Ne vedem Răzvan. Să termin cu proiectul şi după mergem unde vrei.
– Atunci mă duc eu cu Miruna şi când termini vii şi tu.
– Poftim?!
– Eu plec oricum. Nu stau după tine. Am vorbit oricum cu Miruna. E prietena ta doar. Nu o să stăm în casă că înveţi tu..
– Miruna a zis că nu vine.
– Am vorbit eu cu ea. Mergem. Vii când termini.
– Ştii ce? Du’te cu ea şi am terminat povestea. Eu nu vin singură.
– Te superi degeaba.
– Nu ma supăr. Sunt furioasă. Ieri mă iubeai, azi mă laşi baltă. Şi apoi ai promis că vom sta amândoi..

Îmi ia capul între mâinile lui aspre şi mă sărută apăsat. Urmează o îmbraţisare şi apoi scoate telefonul. Îl închide. În 2 secunde toate foile, pixurile, cursurile erau pe jos. Eu fără aer, el turtindu-mă. Mâinile lui trag uşor de părul meu iar apoi câteva cuvinte şoptite: cât mi’ai putut lipsi..
Sărutări fierbinţi, îmbrăţisări pătimaşe, buze roşii ca sângele şi amorţite din cauza dinţilor prea ascuţiţi. Patul era prea mic pentru noi, aşa că am apelat la podea.
O noapte nebună.
..şi tu mi’ai lipsit.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Jurnalul anilor lipsă – 4.Când cuvintele produc sentimente&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s