Jurnalul anilor lipsă – 2.Te iubesc. Iartă-mă


– Ce faci?
-…
– Casi ce faci? Eşti nebună? Sunt amintiri de 3 ani, le arunci? Pentru? Să plângi ca o proastă că nu le mai ai şi după să râzi de inconştienţa ta.
– Gata Miru, m-am săturat. Ce-mi trebuie mie maimuţoi, lănţişoare, poze cu noi pe toţi pereţii. Ce-i asta? Altar? Să-l preaslăvesc când el umblă cu altele? Şi să nu îmi vii cu scuza că..se întoarce tot la tine. De data asta se intoarce la cine vrea el, nu la mine.
– Pune-le în cutii, apoi duci cutiile sus şi gata. 
– Să mă uit pe ele şi să plâng ca o nebună? Miru m-a înşelat 1 an jumătate. Mi-a înşelat aşteptările, speranţele, visele, sufletul.
Nu sunt eu unica de pe lume, dar putea să mă lase şi după stătea cu cine vroia. Gata! Nu’i mai lua apărarea..
N-aveai cum sa te înţelegi cu ea. Casandra e o fire impulsiva, iar când mai este şi nervoasă..nu ai ce discuta cu ea. Obrajii i se înroşesc, gura o ia pe dinainte şi se ceartă cu oricine, chiar şi cu ea.
Într-un final, am cedat. Am aruncat totul aşa cum mi-a venit, m-am încalţat şi am ieşit pur şi simplu afară. Miru se aştepta la asta. De asta nici nu a încuiat uşa. Ce îi tot pasă atata de Răzvan?
De ce? De ce să mă înşele. Pentru ce să mă ţină lângă el degeaba. Cum a putut să mă mintă, cum de nu am aflat? I-a mituit pe toţi? Să-l ia naiba.. Aaaate te urăsc Răzvan..aş vrea să te urăsc.. aş vrea să îţi pară rău, să… şi ridic privirea. Pe partea cealaltă, o mulţime se agita şi dădea din mâini, ţipau, se văitau.
Când am ajuns suficient de aproape văd o motocicletă verde.
Răzvan..?el avea una verde..semăna prea bine.. Doamne.. te rog, nu el.. Mă uit mai bine, îmi fac loc..
– Răzvan!! şi lacrimile au apărut instantaneu pe faţa mea.
Stătea pe marginea bordurii, zgâriat de mama focului şi se uita fix în ochii mei.
– Te iubesc. Iartă-mă..
– Poftim? Eşti bine? Ce ai păţit? Şi nu mai spune prostii, nu mă iubeşti.
– Ba da, te iubesc.
– Dovedeşte!
-Veneam la tine, să vorbim..
– Altădată, mergem la spital. A chemat cineva o ambulanţă?
– Nu exagera, sunt bine.
– Nu, nu eşti. 
– Da domnişoară, am chemat noi.
Salvarea a ajuns într-un final şi după ce a plecat, tot ce îmi suna în cap era ‘te iubesc.iartă-mă‘. 
Spital..la spital..
 TAXI?! La Spitalul Sf. Ioan. Repede! şi eu te iubesc..

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Jurnalul anilor lipsă – 2.Te iubesc. Iartă-mă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s